Pt. surorile mele

Mi-am zis:
Voi scrie trei romante...
Si-n trei romante-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de arama, trei morti iubiti -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinsi pe veci
Uitati în haos,
Ca pe-o craca de chiparos trei crisalide...

Romanta prima
Voi scri-o-n gustul florentin -
Asa cum ar fi scris-o Dante când a zarit pe Beatrice -
Si-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Ca-ngramadira credinciosii
Pe groapa primului crestin...

Pe-a doua

Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
Cu care-n Lesbos cântaretii si legendele nebune
Sarbatoreau pe blonda Venus.
Si-n fiecare vers voi pune
Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

 

Iar pentru-a treia
Voi alege tot ce-i mai trist -
Voi scri-o asa
Ca-n versul ei sa plânga glasul
Tristetii noptilor polare
Si-n versul ei voi pune verde -
Un verde-mocirlos, în care
Si-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mi-am zis:
Voi scrie trei romante...
Dar azi, din aurul de-alt'data
Si din carminul de pe buze
Nu mi-a ramas decât o pata -
O pata verde, ce m-apasa ca si o piatra funerara
Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitara!...