Beagle

Beagle-ul este un caine vanator de iepuri mititel si compact, unul dintre cei mai mici membri ai grupei cainilor de vanatoare care se bazeaza pe mirosul sau extraordinar in gasirea vanatului. Desi originea exacta a Beagle-ului nu este cunoscuta, rasa se pare ca era un companion extrem de indragit si un vanator de iepuri neintrecut de secole. Din 1950, Beagle-ul s-a plasat in mod consecvent printre primele cele mai indragite zece rase din Statele Unite

Istoricul si originea

Desi extensiv cercetate, originile Beagle-ului pot fi urmarite de-a lungul istoriei doar incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea; cu toate acestea caini asemanatori Beagle-ului de astazi erau utilizati pentru vanarea iepurilor inca din secolul al XIV-lea. Originea numelui „beagle” este, de asemenea, pierduta in negura vremurilor. Unii considera ca acesta ar proveni de la cuvantul din engleza veche „begele” sau de la cuvantul celtic „beag”, ambele insemnand mic. In ciuda unei istorii inregistrate limitate, se considera aproape in unanimitate ca Beagle-ul este una dintre cele mai vechi rase si una dintre rasele care reproduc cel mai fidel infatisarea cainilor de vanatoare initiali.

Rasa a aparut si s-a format in insulele britanice si se crede ca este rezultatul incrucisarii dintre Harrier si alti caini de vanatoare. Nu numai ca era un vanator de iepuri foarte apreciat, Beagle-ul a fost o rasa indragita si de Regina Elisabeta. El apartine unei grupe de caini de vanatoare cunoscuti ca si copoi, care-si utilizeaza simtul mirosului, foarte bine dezvoltat, pentru a cauta si gasi vanatul.

Beagle-ul a fost oficial recunoscut de catre British Kennel Club in 1873, urmand ca ulterior sa fie importat in Statele Unite. In 1888 a fost fondat Clubul National al Beagle-ului. American Kennel Club recunoaste Beagle-ul ca membru al grupei cainilor de vanatoare.

Din nefericire, datorita comformatiei sale si caracterului sau blajin, Beagle-ul a fost una dintre cele mai utilizate rase de caini in cercetarile medicale. De asemenea, Beagle-ul este utilizat pentru detectarea narcoticelor.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, UKC, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Beagle-ii sunt caini de vanatoare de talie mica, cu parul scurt si cu urechi lungi, blegi, purtate pe langa cap. Coloritul blanii este o combinatie de cafeniu, negru si alb. Blana este neteda, lipita pe langa corp, rezistenta si de lungime medie. Beagle-ul seamana foarte bine cu English Foxhound mai mic. Capul lui este lat si aproape rotund, iar botul este patratos, cu linii drepte. Nasul negru prezinta narile bine dezvoltate care-i confera un simt al mirosului infailibil. Labele sunt rotunde si puternice. Ca la majoritatea cainilor de vanatoare, ochii caprui ai Beagle-ului sunt blajini si staruitori. Coada lui are o mobilitate crescuta si niciodata nu este purtata rasucita pe spate.

Beagle-ul adult poate atinge o greutate de 10-11 kg la mascul si de 9-10 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de circa 36-41 cm la mascul si de 33-38 cm la femela. In Statele Unite, rasa este divizata in doua clase de talie, una de pana la 33 cm si cealalta intre 33-38 cm.

Personalitatea

Prietenos si afectuos, coada Beagle-ului este in permanenta pendulare. Nu este un caine agresiv, dar cu latratul lui prelung, isi va alerta cu siguranta stapanul de prezenta eventualilor intrusi. Sunt companioni inteligenti, blanzi si docili. Plini de viata si curiosi, Beagle-ii ajung sa indrageasca pe toata lumea. Sunt excelenti companioni pentru copii si sunt toleranti cu alti caini. Nu trebuie luati pe incredere cand sunt in preajma altor animalute de talie mica, altele decat confratii lor cainii. Beagle-ul este consecvent si vigilent, nescapanu-i nimic.

Relatiile cu familia si casa

Beagle-ii sunt o alegere excelenta pentru familiile cu copii. Datorita temperamentului lor echilibrat sunt extrem de toleranti cu membrii familiei sale de orice varsta.

Beagle-ilor nu le place sa fie lasati singuri pentru perioade lungi de timp, intrucat se plictisesc rapid si devin frustrati, in timp putand dezvolta probleme de comportament. Beagle-ul are nevoie de multa miscare, motiv pentru care el ar trebui sa beneficieze de o curte ingradita in care sa poata zburda. Cand este scos la plimbare, Beagle-ul va fi tinut intotdeauna in lesa, altfel veti fi nevoiti sa alergati dupa el sau veti fi pusi in ipostaza chiar de a-l pierde.

Beagle-ul se poate adapta vietii intr-un apartament daca li se ofera posibilitatea de a sta cat mai mult timp posibil in aer liber. Sunt foarte activi in interiorul caminului, avand posibilitatea de a-si mai consuma din energia debordanta.

Dresajul

In general, rasa este usor de dresat pentru a avea un exemplar ascultator si educat, dar unii Beagle-i pot fi incapatanati, fiind mai greu de dresat si au anumite dificultati in a se obisnui sa-si faca necesitatile afara si nu in interiorul caminului.

Aspecte particulare

Datorita blanii sale scurte, acest caine nu necesita o ingrijire speciala. Perierea cu o perie din par de porc sau cu o piele de caprioara ii va mentine Beagle-ului blanita curata si stralucitoare. Cainele naparleste sezonier. Aveti in vedere sa le verificati cu atentie urechile pentru a sesiza din timp debutul vreunei infectii la acest nivel si mentineti-le unghiutele scurtate.

Beagle-ilor le place sa vaneze. Din acest motiv, are o manie de a sapa gropi si de a scotoci, fapt ce poate constitui o problema pentru unii proprietari care vor sa-si mentina curtile si gradinile in bune conditii. Unii Beagle-i au tendinta de a fi chiar galagiosi si, daca nu li se acorda atentie, pot latra excesiv. Ca si avantaje, Beagle-ul nu hipersaliveaza, naparleste putin si are un miros specific putin sesizabil.

Boli si afectiuni curente

Beagle-ul, ca si alte rase de caini, nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Dermatita este termenul uzual utilizat pentru a descrie inflamatiile aparute la nivelul pielii si care pot fi induse de alergenizanti, infectii sau chiar agenti parazitari, de tipul raiei.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie intre varsta de 2-5 ani.

Discopatia intervertebrala este o afectiune dureroasa care se produce atunci cand discul intervertebral isi schimba pozitia. Discul intervertebral migreaza spre canalul vertebral, putand produce compresiuni ale maduvei spinarii, avand ca rezultat aparitia durerii, dificultatii in mers sau chiar paralizie.

Diabetul zaharat este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina.

Hepatita cronica este o inflamatie cronica si progresiva a parenchimului hepatic care conduce treptat la inlocuirea tesutului hepatic nobil cu tesut conjunctiv cicatriceal (ciroza).

Limfosarcomul (limfomul) este un cancer malign care afecteaza sistemul limfatic.

In plus, desi acestea apar mai rar, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate:

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Amiloidoza este o afectiune care consta in depozitarea in diferite organe si sisteme ale organismului a unui metabolit anormal de tipul amidonului. Principalul organ-tinta este reprezentat de rinichi.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Surditatea poate aparea atat la nastere, cat si mai tarziu in timpul vietii.

Prolapsul glandei accesorii a pleoapei a III-a , de asemenea cunoscut si ca cherry eye, este o afectiune care se produce spontan si nu este dureroasa. Tratamentul este exclusiv chirurgical.

Tiroidita limfocitara , o afectiune care induce hipotiroidismul, apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.

Hiperadrenocorticismul este o tulburare care afecteaza glanda adrenala. Cand functia sa este exagerata, glanda adrenala secreta in exces cortisol, inducand afectiunea.

Hipotrichoza congenitala este o tulburare congenitala care determina caderea simetrica a parului.

Mastocitoamele sunt tumori maligne care apar la nivelul pielii sau in interiorul organismului.

Luxatia de cristalin este reprezentata de detasarea sau deplasarea cristalinului din pozitia sa anatomica in interiorul ochiului.

Speranta medie de viata a Beagle este de 12-15 ani.

Labrador Retriever

Prietenos, tandru si plin de viata, Labrador Retriever-ul a devenit unul din cei mai populari caini din Statele Unite. Pe plan istoric, aceasta rasa "sportiva" de talie mare a fost utilizata pentru vanarea si recuperarea pasarilor si, abia recent, acest caine a devenit cunoscut ca si caine de companie. Retriever-ul este extrem de aperciat datorita naturii sale sufletiste, accesibilitatii de a fi dresat si inteligentei.Labrador Retriever-ul a fost clasata a cea mai buna rasa a anului 2005, potrivit American Kennel Club.

Istoricul si originea

Labrador Retriever-ul isi are originile din Newfoundland si nu din Labrador, asa cum ii sugereaza numele, desi ambele regiuni sunt localizate in estul Canadei. Este posibil ca, confuzia geografica sa fi condus la denumirea rasei. Date exacte cu referire la cum a ajuns rasa sa populeze Newfoundland nu sunt cunoscute. Prima consemnare inscrisa cu privire la rasa, respectiv, o scrisoare redactata de un calator prin acea regiune, dateaza din 1822. Pescarii au adus rasa in Marea Britanie la inceputurile secolului al XIX-lea. Initial, cainii erau impartiti intr-o varietate cu blana abundenta, lunga cunoscuta ca si Newfoundland de talie mare si o varietate cu blana aspra, mai scurta numita Newfoundland inferior sau cainii Sf. Ion. Labrador Retriever-ul din zilele noastre se trage, probabil, din acest caine al Sf. Ion, iar rasa cunoscuta acum ca si Newfoundland din Newfoundland de talie mare.

Rasa nu a fost, initial, utilizata ca si caine de companie. Mai degraba, Retriever-ii au fost crescuti, in mod exclusiv, ca si vanatori, o sarcina pentru care ei posedau calitati superioare. Labrador Retriever-ul a fost, in mod oficial, acceptat in English Kennel Club in 1903 si in American Kennel Club in 1917.

De-a lungul anilor, Golden Retriever-ii au devenit utili ca si caini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a se intelege de minune cu oamenii. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.
Fortele militare si politia au intrebuintat aceasta rasa pentru rafinamentul mirosului lor in luarea urmei criminalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru identificarea persoanelor prinse sub daramaturile produse in urma cutremurelor sau in urma altor dezastre.

Grupa: caini de vanatoare sau caini de agrement - sportivi (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Exista doua tipuri de labradori, englezesc si american.
Rasa englezeasca de Labrador, provine din Anglia, din fondul britanic al rasei. Aspectul lor exterior este diferit, fiind masivi si butucanosi.
Rasa americana de Labrador provine din fondul american de labradori, fiind mai inalti si mai uscativi.
Labrador Retriever-ul un caine de talie medie, puternic, bine-legat, mai lung decat inalt care poseda o conformatie echilibrata, atletica, cu simturi bine dezvoltate, aspecte ce-i permit sa-si indeplineasca indatoririle de caine de vanatoare recuperator, precum si de membru al familiei.
Labrador Retriever-ul prezinta un cap lat, nas proeminent si un stop pronuntat. Gatul este musculos si puternic. Ochii sunt castanii sau caprui, cu o expresie inteligenta. Urechile de dimensiuni medii sunt pendulante. Membrele sale prezinta o structura osoasa bine definita, terminandu-se cu labe prevazute cu o membrana interdigitala, mai dezvoltata decat in cazul altor rase, care ii ajuta la inot.
Blana este dubla, scurta, aspra, deasa si impermeabila, cu un colorit divers: negru, galbui si ciocolatiu. Se spune ca ar mai fi o varietate argintie sau gri pe care AKC o considera o nuanta de ciocolatiu. Aceasta culoare este foarte controversata. Unii specialisti considera ca ar fi rezultatul incrucisarii cu Weimeriner, in timp ce altii sunt de parere ca ar fi rezultatul unei mutatii genetice.
Rasa prezinta o coada „de vidra" care este groasa la baza si ia o forma conica spre varf, fiind acoperita in totalitate cu par.
Liniile pentru concursuri si expozitii sunt mai masive si mai docili ca si temperament, decat liniile de teren.

Labrador-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si de 53-58 la femela si o greutate de 27-34 kg la mascul si de 25-32 kg la femela. Unii masculi pot atinge o greutate de pana la 45 kg si chiar mai mult.

Personalitatea

Labrador Retriever-ul este un caine afectuos, simpatic si rabdator, foarte inteligent, loial, inimos si entuziast. Plin de viata si bland, ii place sa se joace, in special in apa. Adora sa inoate.

Labradorul are un temperament echilibrat, sunt caini prietenosi si minunati cu copiii si tolerant cu alti caini. Sunt caini usor de educat si dresat. Unii dintre ei pot fi rezervati cu strainii, daca nu socializeaza de timpuriu, inca din copilarie. Rasa este recunoscuta pentru firea sa maleabila, prietenosa.

Labrador-ul este dornic sa-si multumeasca stapanul si, de obicei, nu este agresiv fata de om sau alte animale. Pot deveni distrugatori, daca sunt lasati mult timp singuri. Aveti in vedere sa educati labradorii inca de mici sa nu traga in lesa, pentru ca au gatul foarte puternic si pot face asta cu brio. Labradorii sunt un pic mai dominanti si mai independenti in comparatie cu Golden Retriever-ul. Labradorul englezesc este un caine mai calm si mai putin activ, dar se maturizeaza mai rapid in comparatie cu labradorul american.

Talentele sale sunt: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea, posibilitatea de a fi caine de paza, politist, detectarea drogurilor, ghid pentru orbi, caine de serviciu pentru invalizi, cautare si salvare, caine de sanie, agilitate si extrem de docil.

Relatiile cu familia si casa

Labrador Retriever-ul este un caine suficient de bland si de tandru pentru a convietui cu copii, desi cateva linii ale rasei s-au dovenit a fi oarecum hiperactive. Cainele va impartit caminul cu alt caine daca este introdus si socializeaza cu acesta inca din copilarie, dar in acelasi timp are tendinta spre gelozie.

Nu sunt cei mai buni caini de paza intrucat nu sunt extrem de suspiciosi si pot fi pacaliti de un gest prietenos al unui strain. Ravnesc atentie din partea stapanului si au nevoia sa simta ca sunt o parte a familiei. Vor fi multumiti sa traiasca intr-un apartament, daca sunt plimbati suficient. Sunt moderat activi in interiorul caminului si vor fi cei mai fericiti daca beneficiaza de un spatiu pentru joaca (o curte de dimensiuni medii).

Dresajul

Labrador Retriever-ii sunt caini inteligenti si adora sa invete. Majoritatea Labrador-ilor pot incepe dresajul de la varsta de 6-8 luni. La aceasta varsta pot sustine cate 10 minute de antrenamente, de doua ori pe zi. Daca cainele nu este receptiv din punct de vedere fizic si mental, atunci el este inca prea mic pentru a incepedresajul. Daca cainele are un comportament neadecvat, atunci mustrarea trebuie sa fie consecventa si proportionala cu fapta.

Aspecte particulare

Blana acestui caine,  neteda si scurta este usor de intretinut, perierea si pieptanarea cu o perie mai dura, din par de porc, fiind suficiente. Acordati o atentie deosebita parului profund si in perioadele de naparlire, sezoniere. Sunt caini care naparlesc moderat. Imbaierea sau samponarea cu sampon uscat se va face numai cand este necesar.

Labrador Retriever-ii sunt excelenti inotatori, calitate sustinuta de membrana interdigitala de la nivelul degetelor si de blana impermeabila. Este de asemenea un caine pasionat de vanatoare.

Sunt caini energici, fiind incantati sa se joace si sa-si satisfaca serviciul la care sunt supusi. Din nastere, Labrador Retriever-ul este sarguincios si necesita un antrenament regulat si multa miscare. Ar trebui sa li se stabileasca numarul de plimabari pe zi si sa nu li se permita sa ramana inactivi sau sa manance peste masura. Realizand o medie, un caine supraponderal va muri mult mai devreme decat un caine activ, in forma. Cainele poate deveni abatut si distructiv, daca nu i se permite sau nu este incurajat sa faca miscare.

Boli si afectiuni curente

In general, Labrador-ii Retriever sunt caini sanatosi cu cateva probleme de sanatate. Totusi, urmatoarele afectiuni si tulburari au fost semnalate:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.     Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Tulburarea poate duce la orbire.

Hemangiosarcomul reprezinta un tip de cancer care afecteaza primar splina, ficatul sau cordul (inima).

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Displazia valvei tricuspide este o maladie congenitala de dezvoltare asociata unei valve de la nivelul inimii.

Alte afectiuni care sunt intalnite in mod frecvent la labradori in comparatie cu alte rase sunt displazia de cot, osteocondroza, seboreea, punctele fierbinti, diabetul si hipotiroidismul. Labradorii sunt, de asemenea, susceptibili la dezvoltarea melanomului (un tip de cancer).

Labradorii care vaneaza sau innoata sunt predispusi la implantarea corpilor straini in urechi sau sub pleoape si la infectii ale urechilor.

Durata medie de viata a Labrador-ilor Retriever este de 10-13 ani.

Intra pe forum, afla informatii suplimentare si discuta despre aceasta rasa cu crescatorii sau cu alti pasionati:

Intrebari Labrador retriever Sfaturi pentru un "tatic" de Labrador